De-Ce-(m)-Brie

1 Decembrie, ai venit!
Cu vești triste și cu frig.
Vin zile de sărbătoare,
Dar inima mă doare.
Nu găsesc alinare,
Vești triste vin în val,
Dau târcoale iar și iar…

Știri din țări îndepărtate,
Cu anunțuri fel de fel.
Despre noi tulpini cu spini.
Despre granițe închise.
Despre valuri fă’r de număr.
Despre vaccin fără “spor”,
Pentru noul Omicron.

Este o ipocrizie,
Cum, de-n plină pandemie,
Dacă nu ești vaccinat,
La microrezervație nu poți intra,
Dar la biserică se poate sta!
Nu sunt bani pentru spitale,
Dar sume amețitoare,
Sunt feeric ferecate!

Suntem de mască marcați.
Suntem prin legi izolați.
Suntem defavorizați.
Suntem în derivă,
Suntem abandonați.
Suntem parcă amputați.
Suntem poate, vinovați?!

Când oare Bria apare?
Să facă emancipare.
Pentru cei ce vor urma,
Copilul meu, nepotul tău,
Lor, azi școala li se fură,
Să nu fie tari de gură,
Cresc cu masca pe figură!

Brie, frunzele își strânge
Când cineva o atinge.
Țestoasa intră-n carapace
Când primejdia o paște.
Ariciul ghem se face
Când răul nu-i dă pace.
Eva și Adam, suntem atacați!
Cum, când ne apărăm?!

Notă din DEX:
A BRIA – a se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a străluci; a se impune; a se remarca.

BRIA Ion – teolog român – “Credința pe care o mărturisim”.

BRIE – plantă erbacee aromatică.