Despre înțărcarea lui Erhan-Gabriel
Erhan-Gabriel (cu alb) & Ilhan-Mihail – 1 Iunie 2020
Imagine de Bruno /Germany de la Pixabay
Îmi propusesem ca după 1 an, trebuie să opresc alăptarea la sân și pentru Erhan-Gabriel, care nu mai era ca o masă, ci mai degrabă ca o alinare. Ilhan-Mhail s-a înțărcat singur în jurul vârstei de 6 luni jumătate.
Ziua propusă 20 martie 2020. Începusem să îi vorbesc zilnic despre această schimbare din viața lui, chiar îl rugam să își aleagă singur o zi în care să renunțe, așa fiind mult mai ușor pentru amândoi.
A venit Ordonanța, COVID 19, interdicția de plimbare, etc. M-am gândit că este prea mult, să îi țin în casă, să întrerup alăptarea, în concluzie, am continuat să alăptez dar să și vorbesc cu el despre necesitatea de a opri.
Îmi dau lacrimile și acum când scriu, amintindu-mi de comportamentul lui; cu maturitate în privire, mă urmărea când îi vorbeam și observam că nu îi surâde ideea, se schimba privirea, evita contactul vizual, și adesea, prefera să țină ochii închiși la alăptare. Pentru că urma să se suspende interdicția de liberă circulație, pentru că se apropia timid vara, pentru că se impunea să încep un tratament care nu era recomandat în alăptare, am decis ca ziua “next level” va fi vineri, 1 mai 2020.
Am intensificat discuțiile pe acest subiect cu Erhan-Gabriel, care, spre surprinderea mea, era mult mai atent, îmi lăsa impresia că doar pentru că nu știe să vorbească nu îmi spunea “da”. Am reluat subiectul, “te rog să îți alegi o zi”, pentru că până la 1 mai, mai sunt x zile, de la 1mai nu mai primești sân. Cu o tărie și voință de care mulți adulți nu sunt capabili, a acceptat fără să plângă, reducerea alăptărilor, nu am fost nevoită să apelez la nici un “truc”. Am continuat să dormim împreună, nu mi-am ascuns sânii, nu am folosit tetine. Ne-am comportat natural și firesc, mai ales el, de mi-a dat fiori, câtă maturitate ascunde.
La somn, ca să îi fie mai ușor probabil, venea și își îndesa capul în plexul solar, să mă simtă, se uita către sâni și încerca să își găsească cea mai confortabilă poziție de somn. Această abordare din partea lui, a făcut posibilă înțărcarea la 28 aprilie 2020, fără “suferințe extreme”. Ultima zi în care a stat la sân a fost 27 aprilie 2020, în jurul prânzului. A fost destul de dificil sufletește, mi-am făcut “mia culpa”, la 2 zile am văzut cum scotea timid un colțișor caninul…, dar forța lui m-a ajutat mult să nu mă răzgândesc, nu cred că era în favoarea lui, îl deruta.
Pentru cine va considera util, redau (atât cât permite scrisul…), trebuie să crezi ce spui, să vorbești din suflet și cu suflet, dar mai ales să respecți! De regulă, discutam când era la sân și observam că stătea de joacă și alint.
# Erhan-Gabriel, reluăm povestea noastră despre necesitatea încetării alăptării;
# ești băiat mic, ai trecut de etapa de bebeluș;
# din ce observ, suptul acum pentru tine, este un alint, nu o necesitate;
# după cum ai văzut, fratele tău, Ilhan-Mihail, vrea să petreacă și el mai mult timp cu mine și nu înțelege de ce tu stai la mine în brațe atât de mult;
# chiar dacă nu vei mai primi lapte de la sân, nu înseamnă că nu vom sta împreună atât timp cât ai nevoie;
# voi continua să te țin în brațe, ori de câte ori simți această nevoie;
# timpul pe care îl petreceam la sân îl vom folosi pentru activități noi, jocuri, plimbări.
Sunt doar câteva exemple, de fiecare dată avem mesaje noi, funcție de ce exprimau ochii lui. Este foarte important să fii conectat în totalitate cu copilul, nu ești “pe pilot automat”, sau mai rău, un tonomat.
La 04 mai 2020, când am scris aceste rânduri, Erhan-Gabriel era practic înțărcat de 7 zile și nu a plâns, nu a tras de mine, am observat doar o dorință mai mare pentru mângâiere, să mă simtă aproape când doarme, și parcă o ușoară tendință de a solicita biberon mai des noaptea. Îți mulțumesc copile pentru ajutorul acordat!
Vă MULȚUMESC copii că sunteți în viața mea!
Mult succes mămici, să alegeți cea mai simplă cale de înțărcare, la momentul potrivit!