Noblețea nu se irosește

Omul este minunat
Când are obraz curat.
Cel ce două fețe are
Este doar o “arătare”.
Sigur vine o zi
Când masca va cădea.
Și toți vom privi n’groziți
Un chip de tinichea.

Femeia cu fețe multe
Știe bine să profite.
De oricine în plasă i-a intrat
Și crede-n al ei plâns și oftat.
Când masca jos i-ai dat
Și o inviți să plece
Ea vrea să negocieze!
Vai, dar e o neînțelegere.

De bărbatul ipocrit
Cu “Boss” ești numit.
Dar în sinea lui își spune
Fraire, mă “sui” pe tine.
Fiecare os ar vrea
Să ți-l rupă de-ar putea!
Cu cât ești mai sus-pus
Cu atât te vrea răpus.

Viața este scurtă!
Nu te înconjura,
Cu ipocriți, duali, murdari,
Ce atârnă pe ici-colea.
Noblețea nu o irosi
Pe măști și ipocriți.
Fii nobil și generos
Doar cu OMul la suflet frumos!