O poveste minunată

Erhan-Gabriel (cu alb) & Ilhan-Mihail – poză de la 15 aprilie 2019 (o lună)

“Copiii sunt mâinile cu ajutorul cărora atingem cerurile” – Henry Ward Beecher

O poveste minunată!
M inunea dintr-o poveste de viață!
G emenii care sunt în viața mea!

NU-MI VINE SĂ CRED! – Doamne Îți Mulțumesc!

De când a început să ia contur în minte schița viitorului meu, îmi imaginam cu mare dorință clișeul clasic (cred), un bărbat, o rochie de mireasă, o casă confortabilă și neapărat doi copii!

Pe atunci îmi doream fată și băiat .., cum spuneam, scenariul clasic …
Cu trecerea anilor, nu știu de ce, a intervenit schimbarea …
Îmi doream copii, ca tot omul “fie ce o fi, sănătos să fie” , dar în adâncul sufletului, fără să îndrăznesc să rostesc – de parcă Dumnezeu înțelege doar cuvinte – voiam băiat!
Aveam sentimentul că nu aș fi o mamă bună pentru fată!

Anii au trecut, nu am avut “parte” de nici o rochie de mireasă, nici pe departe de casă confortabilă, am stat mulți ani în chirie .., iar despre bărbat “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” …, doar am citit!

Nu voi intra în detalii despre viața de cuplu, nu acum, nu aici, poate o vei face în alt context …

Pe scurt, cândva, de mult, pe la 26 de ani am fost căsătorită! Un fost un fiasco total!
Decizia importantă pe care am luat-o în urma acelui eșec și la care nu voi renunța: niciodată nu voi mai merge la Ofițerul de stare civilă!
Indiferent cum va fi viața mea, nu îmi voi schimba numele prin căsătorie!

Anii au trecut, am avut încă o deziluzie crâncenă în încercarea de a ajunge “și au trăit fericiți …”, firește, tot în chirie, cum alt fel?!

…, după acel eșec, a venit un nou început … Ceva ce nu aș fi fi crezut că voi face, nu era din “clișeu”;

📛 diferență foarte mare de vârstă (este născut în 1986).

☪️ Elbis este român-musulman.

6 Decembrie 2009 – ziua pe care o considerăm ca fiind aniversară pentru cuplul nostru.

Melodia noastră ❤️ Dacă ai ști – Direcția 5.

Același început, am stat cu chirie până în 2013, când am reușit să luăm un apartament confortabil, în zonă bună, să îl personalizăm, avem acel mult dorit ” acasă.” Ratele se ” întind ” pe 25 de ani …, dar este “acasă”, investim pentru noi.
La începutul relației am rămas însărcinată, dar Universul a decis că nu era momentul …, sau nu meritam!?
Săptămâna 7-8 diagnostic: ” sarcină oprită în evoluție.” A urmat o perioadă de mare încărcătură emoțională, mult zbucium sufletesc.
Pentru că viața cu chirie era dificilă, am decis să amânăm o nouă încercare … Oare doar din acel motiv?
Nu sunt foarte sigură!
Dacă ar fi posibil să refac cărarea vieții, știu sigur că nu aș amâna venirea unui copil, pe nici un motiv!

Aveam casa, evoluasem profesional, eram peste mediu financiar, dar lipsa copiilor, trecerea timpului, îmi dădeau acel sentiment de “gol.”
Am început vizite la clinici cu tot arsenalul de rigoare, în vederea efectuării procedurilor FIV.
Drumuri obositoare și costisitoare! Când se termină cu bine, nu iți mai amintești (așa de pregnant)!
Dar când rezultatul este un eșec lamentabil, frustrarea este maximă!
Pentru cine va “arunca cu piatra “, să spună de ce am așteptat să am 50 de ani ca să fac copii, dar și pentru cine vede partea ” plină a paharului ” și înțelege că nu am renunțat la visul meu, au fost 3 încercări FIV, în 3 clinici diferite, Antalya, Cipru, Bulgaria.

Ultima încercare a fost la Pleven – Bulgaria, clinică la care am făcut 13 călători, în jur de 1.100 km / călătorie!

Fără autostradă, fără aeroport, doar DN, uneori fără marcaj, cu timp irosit în vămi, fără să știm limba bulgară și doar 2 persoane în clinică care vorbesc engleză! Cum spuneam, Dumnezeu lucrează în multe moduri …
Voi spune o poveste adevărată, Miracolul din viața mea, la care sunt sigură, a lucrat Divinul!
Nu știu de ce au considerat că merit! Mulțumesc acolo Sus!

Știi din rubrica ” Despre mine ” că aniversarea de 50 de ani a fost în Portugalia.
05 August 2017 (ziua mea), am fost la Fátima! Impresionat!
Desigur, în rugăciune am spus că îmi doresc copii, deși sunt la capăt de drum (fertil), îndrăznesc să cer!
Era acolo un obicei să aprinzi niște lumânări uriașe și să îți pui dorințe.
Flăcările de la zecile de făclii aprinse ardeau amenințător și degajau fierbințeală la distanță mare.
Nu știu cum am reușit să îmi așez lumânarea fără să mă ard!
Am făcut și eu ritualul, dorința a fost să am copii, nimic altceva!
Efectiv mi-am golit mintea de orice alt gând când am așezat făclia, tot ce am cerut acolo Sus a fost să fiu mamă!

La început de aprilie 2018 am făcut prima vizită la clinică. Investigații, tratamente, totul a decurs fără obstacole.
Sarcina, o etapă atât de emoționantă! Parcă a trecut așa repede!
Au fost niște zile fantastice, cu mare încărcătură emoțională!
05 August 2018 am avut confirmarea sarcinii prin ” însemnare.”
Pentru că a fost o ușoară sângerare, pentru că testul “barza” a fost negativ, (l-am făcut prea repede), mi-am aniversat ziua plângând! 51 de ani!
Am văzut totul în negru, deja îmi plângeam de milă …
Nu am mai făcut alt test acasă! Vizita la clinică pentru controlul de după transfer a fost 11 septembrie 2018.
La clinică, am efectuat proba de sânge și rezultatul a fost pozitiv! Dumnezeule, ce emoții!
Acum când scriu, din nou, am ochii plini de lacrimi!
După controlul la cabinet, surpriza era COLOSALĂ!
Nu doar că DA, eram însărcinată, dar aveam GEMENI!
Știe cineva ce era la mine în suflet, își poate imagina ?!
Nu cred, nu aveți cum! După atâtea încercări eșuate, bunul Dumnezeu și Maica Domnului m-au Binecuvântat cu prunci!
MULȚUMESC ACOLO SUS!

Ați sesizat similitudinea datelor?
5 august 2017 Fatima
5 august 2018 – sarcină confirmată!
Veți spune – ce coincidență!
Pentru mine = OMG! MINUNE!

Mulțumesc dl. doctor Ivanov, echipei de profesioniști, de la clinica din Bulgaria.

Veste mare, sărbătorită cu plimbare! Am plecat la draga mea prietenă, Nida, la Oradea.
A fost un concediu circuit, am ajuns aproape de Viena. La întoarcere am realizat că am călătorit cca 4.000 de km în câteva zile.

Sarcina și nașterea au fost sub supravegherea dl doctor Chazly F., un om și un profesionist desăvârșit.
Am sentimentul că dacă nu era dumnealui medicul meu, nu reușeam!
A știut cum să mă tempereze, să mă îndrume, acum sunt fericita mamă de 2 băieți. MULȚUMESC Domnule Doctor!

Copiii m-au susținut încă din burtă, așa cum fac și acum, nu am considerat că a fost o sarcină grea …

După toate estimările și negocierile cu dl doctor am ajuns la o dată comună pentru naștere (cezariană), respectiv joi, 04.04.2019, deși dl doctor îmi repeta adesea ” Liliana, copiii  se nasc când vor ei, nu când vrem noi.”
Fredonam – ne vedem joi, ne vedem joi …, îmi doream să se nască în zi de joi, îmi plăcea cum sună ” semnificația zilei “, 😁 – link-ul de mai jos:

https://alba24.ro/cele-sapte-daruri-ale-zilei-de-nastere-ce-semnifica-ziua-din-saptamana-pentru-fiecare-in-functie-de-momentul-nasterii-380925.html

Le puneam muzică la căști, pe burtă, aveam sentimentul ca le place mult genul acela de muzică clasică pentru copii în burtică, Beethoven, Chopin, Ceaikovski, etc.

Până când ne-am decis la nume, dl doctor îi numea bebe A și bebe B.
După ce am avut nume, chiar înainte să îi vedem, am stabilit că bebe A va fi Ilhan-Mihail și bebe B- Erhan-Gabriel.
Nu au fost foarte darnici cu înfățișarea lor în timpul vizitelor la cabinet, am reușit să îi vedem o singură dată fața parțial lui bebe A.
În ultimul trimestru de sarcină, la recomandarea dl doctor am redus plimbările drastic, mă limitam la mișcarea din casă și așteptam cu nerăbdare vizita săptămânală la cabinet, era un adevărat “city-break” 😅, să fac pași pe stradă …
Noaptea mă plimbam destul de mult prin casă, nu mai reușeam să găsesc poziția de somn potrivită pentru amândoi …
Ilhan-Mihail îmi “rupea” coastele pe partea stângă și îl masam continuu, Erhan-Gabriel apăsa puternic pelvian! Au plăcere mare pentru masaj ambii!

Când au venit? Când au vrut ei!
La 36 de săptămâni și 5 zile!
Vineri, 15 martie 2019, ora 7.

Erhan-Gabriel 2.100 kg și Ilhan-Mihail 2.900 kg!

Vă mulțumesc că ați ales să veniți în viața mea, vă iubesc suflete frumoase!