Toleranța la frustrare

” În fiecare zi a vieții noastre facem depozite în băncile de memorie ale copiilor noștri.” – Charles R. Swindoll

Când vine timpul de separare, pentru că cei doi ani de C.C.C.au trecut, înscrierea la creșă, grădiniță, creează o întreagă avalanșă de întrebări, de la alegerea locației până la este bine să îl dau acum, este copilul meu pregătit, sau să apelez la bonă.?!
Paradisul este zdruncinat.!

Majoritatea studiilor susțin că un copil este pregătit să intre în colectivitate atunci când vorbește despre persoana lui cu “eu”. Știi deja că la început copilul spune “tu” când vorbește despre el.

Dezvoltarea copilului sub următoarele aspecte, ne indică dacă este pregătit să îl înscriem la grădiniță:
din punct de vedere cognitiv – disponibilitatea copilului de a primi informații, capacitatea de a le recepta și păstra, de a vorbi ulterior despre ele;
din punct de vedere al motricității – să își poată controla mișcările și corpul, nefiind necesară o abilitate motrică de finețe, cum ține creionul, cum colorează, etc. ;
din punct de vedere al limbajului – copilul trebuie să se poată exprima, să ceară ce are nevoie, să fie înțeles, chiar dacă limbajul este dislalic (pronunția greșită a anumitor sunete);
din punct de vedere emoțional – toleranța la frustrare, având în vedere că la grădiniță frustrarea este mult mai mare decât în familie, regulile și limitele care trebuie respectate sunt altele;
din punct de vedere social – copilul trebuie să arate interes față de alți copii, să se poată juca cu ei, să încerce să relaționeze.

Etapa de dezvoltare emoțională explodează în intervalul 2-3 ani, de aceea, se poate spune că dezvoltarea din punct de vedere emoțional, toleranța la frustrare este una din componentele de bază ale autonomiei copilului pentru a reuși să se integreze și adapteze într-un mediu nou.

Empatia este cea mai importantă abilitate socială – empatia se învață în familie.
Empatia se dezvoltă când ești tratat cu empatie. Este imposibil ca un angajat de la grădiniță să aibă același grad de empatie ca tine, părintele copilului. Cercetările arată că grădinița compromite învățarea empatiei.

Separarea de familie, în special de mamă, este un proces psihologic dureros și complex, o separare bruscă sau brutală putând duce la un regres în dezvoltarea copilului.

Dacă din punct de vedere financiar nu ești presată să mergi la servici după terminarea C.C.C., cred că cel mai bine pentru copilul tău este să rămâi cu el, să îl formezi tu.
Știu, este greu să ai “același univers”, vrei să faci și altceva decât copil, copil, copil…
Partea bună este că, dacă vrei chiar poți.! Organizează programul să vă fie bine și ție și copilului.!

Îți poți crea câteva ore de ieșit cu prietenele, weekend petrecut cu soțul și o familie cu care sunteți prieteni, în acest timp copilul rămâne cu bunicii, mătușile, persoane în care ai încredere și te simți confortabil psihic.
Prin astfel de separări îl pregătești pe copil de etapa următoare – grădinița iar tu ai bule de respiro.

Nu renunța la tabieturile tale de frumusețe, coafor, cosmetică, citit, etc., fii îngrijită și nu lăsa oalele și faianța să strălucească mai mult decât tine.!

Fiecare copil este unic, va reacționa diferit la o situație dată, la fel cum suntem și noi adulții.
Chiar dacă nu există o vârstă exactă de începere a grădiniței, vârstă la care copilul este 100% pregătit, totuși cercetările spun că între 3 și 4 ani este cel mai bine pentru copil.

Până merge la grădiniță, mamă fii puternică, pregătită, informată și prezentă.! Viitorul copilului tău depinde de abilitățile tale.!

După înscrierea la grădiniță, pregătește-te temeinic să îi fii aproape în fiecare etapă de dezvoltare.
Dacă ești mamă de băiat, nu uita, creierul băieților este complet dezvoltat la 25 de ani.
Fii înțelegătoare, s-ar putea ca anumite aspecte să fie de neînțeles, pentru că nu este suficient dezvoltat, nu din dorința de a te contrazice.

Iubirea pentru copil trebuie să fie necondiționată și include:
mângâierile fizice
cuvintele de încurajare
timpul acordat
darurile
serviciile.

” Șapte lucruri pe care fiecare copil trebuie să le audă: te iubesc, sunt mândră de tine, îmi pare rău, te iert, te ascult, este responsabilitatea ta, ai ceea ce este nevoie.” – Josh Shipp