Copiii învață prin joc

Erhan-Gabriel & Ilhan-Mihail – 26 februarie 2021

” Cea mai eficientă educație pentru un copil constă în joaca lui cu lucruri frumoase.” – Platon

Este știut că învățarea copiilor mici se face prin joacă. Copiii nu știu să facă diferența între joc și învățare. Învățarea copilului se face prin interacționarea directă cu adultul, mama, tata și mai târziu educatoarea.

Joaca îl ajută pe copilul mic să imite, să exploreze, să atingă, să își satisfacă curiozitatea, să evolueze, să își exprime și înțeleagă emoțiile. De aceea este necesară prezența adultului, să îi poată explica, să aibă comunicare, să îi citească cărți.

O caracteristică importantă în învățarea copilului mic este repetarea. Copilul are nevoie de repetare până reușește să înțeleagă, să își rafineze orice nou experiment.

Copiii învață la maximul lor potențial atunci când se simt fericiți și siguri de dragostea adulților, iar calitatea timpului petrecut de adulți cu copiii este una propice inițierii de jocuri adecvate, care îi stimulează.

Erhan-Gabriel                         8 noiembrie 2020                                                                               Ilhan-Mihail

Jocul influențează pozitiv dezvoltarea ulterioară a copilului, prin joc se declanșează mecanismul propice dezvoltării unor calități morale: perseverență, curaj, inițiativă, educarea voinței, a stăpânirii de sine, autocontrolul. Jocul este o experiență naturală de învățare, cu multiple valențe, copiii se joacă individual sau în grupuri mici, cunoscându-și tovarășii de joacă, descoperind-se pe sine, învățând, progresând.

Pentru că jocul să contribuie semnificativ la dezvoltarea copilului trebuie să respecte următoarele condiții :

# jocul să permită copiilor ocazia unor experimente, sub supravegherea adulților;
# interesul copilului, preocupările lui imediate să fie satisfăcute prin situațiile de joc create;
# să se încurajeze interacțiunea, să se stimuleze dezvoltarea socio-emoțională;
# jocul copilului reprezintă feed-back – ul influenței educative a adultului asupra copilului.

” Cea mai mare greșeală a copilăriei este să nu te joci, a tinereții să nu te îndrăgostești, a maturității să nu faci copii, iar a bătrâneții să nu lași copiii să se joace.” – Gavril Stiharul